Politica de securitate este un proces politic extrem de complex, care trebuie plasat într-un context naţional şi regional specific. Angajamentele politice, consensul naţional asupra obiectivelor de bază şi coordonarea dintre actorii implicaţi, consultările largi cu implicarea societăţii – toate acestea sunt pre-rechizite obligatorii pentru succesul unei politici de securitate. Astfel, politica de securitate poate fi una de succes numai dacă există un angajament ferm şi continuu la nivel naţional, un proces în care autorităţile naționale şi locale, legiuitorul şi societatea civilă sunt implicaţi activ. În mare parte, cooperarea dintre instituţiile de stat cu societatea civilă explică eficiența guvernărilor din statele occidentale care asigură: (-) managementul civil și mecanismele de supraveghere; (-) organismele de securitate viabile, capabile să ofere securitatea persoanei, comunității și statului; și (-) o cultură instituțională a forțelor de securitate care susține legile, bunele practici democratice și supremația agențiilor de management civil și de supraveghere a sectorului de securitate. Astfel, PSN se extinde de la accentul pe protecţia stabilităţii statului şi regimului politic spre includerea unor aspecte legate de bunăstarea populaţiei și drepturile omului.
